Acid pantotenic, vitamina B5

Sinonime: Vitamina B5, vitamina antidermatoza

Compozitia chimica

Acidul pantotenic este compus din beta-alanina si 2, 4-dihidroxi-3, 3-acid dimetilbutiric (acid pantoic), amida acidului-legat. Panteteina consta din acid pantotenic legat de un grup de beta-mercaptoetilamina.

Introducere

Acidul pantotenic (vitamina B5) a fost descoperit in 1933 si apartine grupului de vitamine B hidrosolubile. Numele sau provine de la cuvantul grecesc “pantos”, insemnand “peste tot”, deoarece acesta poate fi gasit in toate formele de celule vii.

Functii

Acidul pantotenic, ca element constitutiv al coenzimei A (o coenzima de acetilare), joaca un rol cheie in metabolismul glucidic, proteic si lipidic, si de aceea este important pentru intretinerea si repararea tuturor celulelor si tesuturilor. Coenzima A este implicata in reactii care furnizeaza energie, in sinteza lipidelor esentiale (de exemplu, sfingolipide, fosfolipide), sterolilor (de exemplu, colesterol), hormonilor (cei de crestere, stres si hormonii sexuali), neurotransmitatorilor (de exemplu, acetilcolina), porfirinei (o componenta a hemoglobinei, pigmentul de culoare rosie din hematii care asigura transportul oxigenului) si a anticorpilor, in metabolismul medicamentelor (de exemplu, sulfonamidele), precum si in detoxifierea alcoolica. Un alt rol esential al acidului pantotenic este in legatura cu activitatea unei proteine transportatoare de acil, o enzima implicata in sinteza a acizilor grasi. in procesul de ardere al grasimilor, acidul pantotenic functioneaza impreuna cu coenzimele Q10 si L-carnitina.

Functii principale sumarizate:

• metabolismul glucidic, proteic si lipidic;
• furnizarea de energie din alimente;
• sinteza lipidelor esentiale, sterolilor, hormonilor, neurotransmitatorilor, si porfirinei;
• metabolizarea medicamentelor si detoxifierea alcoolica.

Surse alimentare

Vitamina activa este prezenta in aproape toate plantele, la animale si celule microbiene. Astfel, acidul pantotenic este larg distribuit in produsele alimentare, incorporat mai ales in coenzima A. Cele mai bogate surse sunt drojdia si organele (ficat, rinichi, inima, creier), dar ouale, laptele, legumele, leguminoasele si cerealele integrale sunt cel mai frecvente surse. Acidul pantotenic este sintetizat de catre microorganismele intestinale, dar intinderea si semnificatia acestei sinteze enterale este necunoscuta.

Conţinutul în acid pantotenic al alimentelor

Stabilitatea

Acidul pantotenic este stabil in conditii normale, dar este distrus usor prin caldura in solutii alcaline sau acide. Pana la 50% se poate pierde in timpul gatitului (din cauza scurgerii) si pana la 80%, ca urmare a prelucrarii produselor alimentare sau in urma proceselor de rafinare (conservare, congelare, morarit, etc). Pasteurizarea laptelui cauzeaza doar pierderi minore.

Interactiuni

Interactiuni pozitive

Diferite studii au indicat faptul ca vitamina B12, poate stimula conversia acidului pantotenic liber in coenzima A. in absenta vitaminei B12, productia de coenzima A este scazuta si este afectat metabolismul lipidic. S-a demonstrat in experimente pe animale, ca acidul ascorbic (vitamina C) reduce severitatea simptomelor datorate deficientei de acid pantotenic; vitamina A, vitamina B6, acidul folic si biotina sunt, de asemenea, necesare pentru buna utilizare a acidului pantotenic.

Interactiunile negative

Etanolul determina o scadere a cantitatii de acid pantotenic in tesuturi, cu cresterea consecutiva a concentratiilor plasmatice. S-a sugerat astfel, ca utilizarea acidului pantotenic este afectata la alcoolici. Pilulele de control ale sarcinii care contin estrogen si progesteron pot creste cerinta de acid pantotenic. Cel mai cunoscut antagonist comun al acidului pantotenic, folosit experimental pentru a accelera aparitia simptomelor caracteristice deficitului de acid pantotenic este acidul metil omega-pantotenic. Acidul L-pantotenic de asemenea are rol antagonist, efect demonstrat in studii pe animale. Metil bromura, agent folosit pentru a controla parazitii in locurile de depozitare ale produselor alimentare distruge acidul pantotenic in produsele alimentare expuse actiunii fumigantului.

Deficienta

Din moment ce acidul pantotenic se regaseste intr-o masura mai mare sau mai mica in toate produsele alimentare, se presupune in general, ca deficitul alimentar al acestei vitamine este extrem de rar. Cu toate acestea, deficienta izolata de acid pantotenic la om, nu este bine documentata si, probabil, apare conjugata cu deficienta altor vitamine din grupul B. Manifestari clinice, care pot fi in mod clar atribuite deficitului alimentar de acid pantotenic nu au fost identificate, cu toate ca a fost mentionat in sindromul “burning feet”, (picioare care ard) o conditie observata in randul prizonierilor de razboi subnutriti, in anii 1940. Simptomele deficitului de acid pantotenic au fost reproduse experimental prin administrarea antagonistului acid omega-metil pantotenic. Acestea includ oboseala, dureri de cap, insomnie, greata, crampe abdominale, varsaturi si flatulenta. Subiectii s-au plans de senzatii de furnicaturi la nivelul bratelor si picioarelor, crampe musculare si tulburari de de coordonare. S-a evidentiat instabilitate cardiovasculara si tulburari de raspunsuri la insulina, histamina si ACTH (hormon de stres).

Homopantotenatul este un antagonist al acidului pantotenic care a fost utilizat in Japonia pentru sporirea functiilor mentale, mai ales in boala Alzheimer. O reactie adversa rara a fost o anormalitate a functiei cerebrale rezultata din imposibilitatea eliminarii hepatice a toxinelor (encefalopatie hepatica). Aceasta conditie a fost remediata prin suplimentarea cu acid pantotenic sugerand astfel ca a fost datorata deficientei de acid pantotenic cauzate de administrarea antagonistului. in experimente pe soareci s-a aratat ca deficienta de acid pantotenic duce la iritarea pielii si modificarea coloritului parului, efecte remediate prin aportul ulterior de acid pantotenic.

Acidul pantotenic a fost de atunci adaugat la sampon, desi nu nu a avut succes niciodata in restabilirea culorii parului la om.

Grupuri cu risc de deficit de acid pantotenic

• alcoolicii;
• femeile care folosesc contraceptivele orale;
• persoanele cu aportul alimentar insuficient (de exemplu, persoanele in varsta, stari post-operatorii);
• persoanele cu tulburari de absorbtie (din cauza anumitor boli interne).

Aportul de referinţă de acid pantotenic prin dietă (ARD)

*) AD – aport adecvat