Vitamina K

Sinonime: Filochinona, menachinona.

Formula chimica

Compusii cu activitatea specifica de vitamina K au formula chimica formata din nucleul p-naftochinonei substituit in pozitia 2 cu un radical metil iar in pozitia 3 cu un radical variabil. Filochinona contine un grup de fitil, in timp ce menachinona contine un lant poliisoprenil lateral cu 6 pana la 13 unitati de isoprenil in pozitia 3.

Introducere

in 1929 Henrik Dam a observat ca puii hraniti cu diete fara grasimi dezvolta hemoragii si inceputuri de sangerare. in 1935 el a stabilit ca substanta antihemoragica responsabila de aceste actiuni ar fi o noua vitamina liposolubila, pe care a denumit-o vitamina K (dupa prima litera a cuvantului german “Koagulation”). Vitamina K este intr-adevar, liposolubila, si aceasta se prezinta in natura sub doua forme: vitamina K₁ (filochinona), se gaseste in plante; vitamina K₂ este termenul pentru un grup de compusi numiti menachinone (MK-n, n fiind numarul de unitati isoprenil din lantul lateral al moleculei), care sunt sintetizate de bacterii la nivelul tractului intestinal uman si a diferitor alte animale. Vitamina K₃ (menadiona) este un compus de sinteza care poate fi transformat in vitamina K₁ la nivelul tractului intestinal. Este folosita doar in hrana animalelor.

Functii

Vitamina K este esentiala pentru sinteza formelor biologic active ale unei serii de proteine numite proteine dependente de vitamina K. Vitamina K participa in conversia resturilor de glutamat din aceste proteine in resturi de у-carboxilglutamat prin adaugarea unui grup carboxil (carboxilare). in absenta vitaminei K, carboxilarea acestor proteine este incompleta, si practic ele sunt secretate ulterior la nivel plasmatic in diverse forme, asa-zisele forme subcarboxilate care biologic sunt inactive.

Vitamina K este de asemenea, esentiala pentru functionarea mai multor proteine implicate in coagularea sangelui (agregare), un mecanism fiziologic care previne sangerarea ce poate duce chiar la deces in cazul taieturilor, ranilor precum si in hemoragiile interne.

Proteinele dependente de vitamina K:

• protrombina (factorul II), factorii VII, IX, si X, si proteinele C, S si Z sunt proteine care sunt implicate in coagularea sangelui. Ele sunt sintetizate in ficat. Proteina S a fost, de asemenea, detectata in oase;
• proteine dependente de vitamina K- osteocalcina si MGP (proteina speciala matricea GLA) au fost identificate la nivelul osului. Osteocalcina este considerata a avea rol in mineralizarea osoasa. MGP este prezenta in oase, cartilaj si peretii vaselor de singe si recent a fost demonstrat rolul sau de inhibitor al calcifierii. Rolul proteinei S in metabolismul osos este nu este clar;
• de curand, au fost identificate alte proteine dependente de vitamina K.

Functii principale sumarizate:

• coenzima pentru carboxilaza dependenta de vitamina K;
• coagularea sangelui;
• metabolismul osos.

Surse alimentare

Cele mai bune surse alimentare de vitamina K₁ sunt legumele cu frunze verzi, printre care spanacul, broccoli, varza de Bruxelles, varza si salata verde. Alte surse bogate sunt anumite uleiuri vegetale. Surse bune includ si ovazul, cartofii, sparanghelul si untul. Niveluri scazute se gasesc in carnea de vita, carnea de porc, sunca, lapte, morcovi, porumb, cele mai multe fructe si multe alte legume.

O sursa importanta de vitamina K₂ este flora bacteriana in partea anterioara a intestinului – jejun si ileon.

Conţinutul în vitamina K al alimentelor

Stabilitatea

Compusii din categoria vitamina K prezinta o stabilitate moderata la caldura si la actiunea agentilor reducatori, dar sunt sensibili la agentii acizi, alcalini, luminosi si oxidanti.

Interactiuni

Interactiunile negative

• anticoagulantele cumarinice (warfarina), salicilatii si anumite antibiotice actioneaza ca antagonisti ai vitaminei K;
• dozele alimentare foarte ridicate sau suplimentarea aportului de vitamina K pot inhiba efectul anticoagulant al antagonistilor de vitamina K (warfarina);
• dozele mari de vitamine A si E s-au dovedit a interfera cu vitamina K si astfel agraveaza deficitul;
• absorbtia vitaminei K poate fi afectata negativ de uleiul mineral, chelatorii acizilor biliari (colestiramina, colestipol) si orlistat (medicatie pentru chpierderea in greutate).

Deficienta

Deficitul de vitamina K este rar la adultii sanatosi, dar apare la persoanele cu tulburari gastrointestinale, malabsorbtia lipidelor, boli hepatice, sau dupa tratament prelungit cu antibiotice cuplat cu afectarea aportului alimentar prin dieta zilnica. Alterarea coagularii sangelui este simptomul clinic de deficit de vitamina K, demonstrat prin masurarea timpului de coagulare. in cazuri severe, apar sangerari. Adultii cu risc de deficit de vitamina K sunt si pacientii cu medicatie anticoagulanta, aceste medicamente actionand ca si antagonisti de vitamina K.

Nou-nascutii au un risc clar stabilit de deficit de vitamina K, ce poate duce la hemoragie intracraniana letala (sangerare in interiorul cutiei craniene), in primele saptamani de viata.Sugarii alaptati, in special la san au un status scazut de vitamina K deoarece transferul placentar de vitamina K este deficitar si laptele uman contine un nivel scazut de vitamina K. Concentratiile plasmatice ale factorilor de coagulare sunt reduse la sugari din cauza imaturitatii ficatului. Boala hemoragica la nou-nascuti este o cauza semnificativa in intreaga lume a morbiditatii infantile si a mortalitatii. Prin urmare, in multe tari vitamina K este administrata de rutina in scop profilactic la toti nou-nascutii.

Aportul de referinţă de vitamina K prin dietă (ARD)

* AD – aport adecvat